Hue.

Zmeură

Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.

Maria luă praful efervescent stând culcată. Deoarece de îndată ce praful începea să fiarbă, obişnuia să zvâcnească şi să dea din picioare, cămaşa de noapte îi aluneca de multe ori, încă de la primul fior, în sus până la coapse. La următoarea fierbere a prafului, cămaşa reuşea, căţărându-se pe burta ei, să se răsucească până deasupra sânilor. Absolut instinctiv, fără să mă fi gândit până atunci la această posibilitate, când îi citeam pe Rasputin şi Goethe, i-am turnat Mariei — după ce îi umplusem, săptămâni în şir, numai palma stângă — restul de praf efervescent de zmeură în căuşul buricului şi îmi lăsai saliva să curgă deasupra, înainte ca ea să fi apucat să protesteze; când începu să fiarbă în crater, Maria nu mai avu nici un argument de împotrivire: buricul care spumega şi fierbea întrecea cu mult palma goală. Ce-i drept, era acelaşi praf efervescent, saliva mea era saliva mea, nici senzaţia aceea nu era alta, doar mai intensă, mult mai intensă. Atât de intensă la maximum era senzaţia, încât Maria abia o mai putea suporta. Se aplecă, voia să culeagă cu limba zmeura spumegândă din ulcica buricului, aşa cum îl ucidea altădată pe Waldmeister în palmă, după ce săvârşise păcatul, dar limba ei nu ajungea până acolo; buricul îi era mai departe ca Africa sau Ţara de Foc. Mie, în schimb, îmi stătea la îndemână buricul Mariei. Mi-am adâncit limba în el, am căutat zmeura şi am găsit din ce în ce mai multă, m-am pierdut tot culegând şi am nimerit în regiuni unde nu-şi avea sălaşul nici un pădurar care să-mi ceară autorizaţia pentru cules. Mă simţeam dator fiecărei boabe de zmeură, nu mai aveam ochi decât pentru zmeură, nici simţ, nici inimă, nici auz. Nu miroseam decât zmeură, eram nebun după zmeură, încât Oskar făcu doar în treacăt remarca: Maria e mulţumită de râvna ta de culegător. De aceea a stins lumina. De aceea s-a lăsat încrezătoare în voia somnului şi ţi-a îngăduit să cauţi mai departe; pentru că Maria era bogată-n zmeură.

(Günter Grass - "Toba de tinichea", editura Polirom 2007)