În căutarea felaţiei balzaciene (I)


Ce rahat să mai citeşti când eşti la începutul carierei de cititor cu o singură mână, dar ai bifat deja bazele: nişte Sade, un Apollinaire, "Confesiunile sexuale ale unui anonim rus" şi încă vreo două mai obscure? Ce să faci, cauţi pe internet să vezi ce se mai poartă.

Treci repede şi neştiutor peste postările care-i menţionează pe Miller, Anaïs Nin, "Viaţa sexuală a Catherinei M." şi te opreşti la remarca următoare:

iar pur le conesior: Pier Paolo Pasolini - Petrol (editura pontica, nujtu anu) in care domnu pasolini devine un fel de balzac al felatziei pentru vro 20 de pagini.

(anonim, în primăvara lui 2005)

"O felaţie de 20 de pagini? Count me in!", îţi spui, frecându-ţi mâna. Şi începi să cauţi. Site-ul editurii Pontica e îngheţat în anii '90, nici vorbă să poţi cumpăra ceva. Ajungi să iei la rând tot felul de dughene de pe pagina 10 de Google. Produs indisponibil momentan. Stoc epuizat. Biblioteca Judeţeană "G.T. Kirileanu" din Piatra Neamţ o are, dar ce folos, nu eşti moldovean. În plus, tu vrei să o ţii pentru tine, să se mire proştii că ai o carte cu numele ăsta pe raft.

Nimereşti pe Okazii, the wretched hive of scum and villainy. Găseşti cartea imediat în lista cu licitaţii a unui nene mai bătrân, printre romane de Boleslaw Prus şi Eça de Queiroz pe care nu le vrea nimeni. Preţ de începere: 8 lei. Cu un zâmbet de negustor de sclavi oferi un 8,50.

Zilele trec fără niciun semn de activitate la licitaţie. Cu o săptămână înainte de finalizare, primeşti notificare pe mail: ofertă depăşită. Apasă pe butonul de mai jos dacă vrei să dai mai mult. Apeşi, cum să nu - oferta sare la 9,50 lei. Zece minute mai târziu: ofertă depăşită. Ete al dracului anonim, ia de aici. Şi ridici oferta cu 5 (cinci) lei. Contraoferta vine prompt: anonimul plusează cu 50 de bani. Îţi faci un calcul şi îţi spui că nu dai mai mult de 20 de lei. Cu 6 lei taxe poştale o să fie o sumă cam mare pentru o carte la mâna a doua. Pui aşadar 20 de lei şi aştepţi. Ofertă depăşită. Supralicitezi şi tu, căci ce mai contează încă un leu.

Jocul ăsta de ping pong continuă vreo două zile, până când te enervezi şi oferi 55 de lei, limită maximă. Maximum maximorum. Adversarul tace. Eşti satisfăcut, iPenisul tău s-a dovedit mai mare. Zilele trec iarăşi; încerci să nu te gândeşti prea mult că urmează să plăteşti peste 60 de lei pentru o carte obscură.

Eşti la serviciu când vine un alt mail. Licitaţie expirată. Anonimul a mai pus un leu în ultimul moment. Te uiţi pe geam şi-l vezi pe Pasolini cum se îndepărtează pe o cioară uriaşă, lăsând în urmă o dâră de spaghete.